Ziua 12 – Jurnalismul, plăcerea de a scrie

Sunt sigură că toată lumea ştie că trăim într-o perioadă a informației, unde vrei să ştii cât mai multe, dar mai ales vrei să fii la curent cu tot ceea ce se întâmplă în jurul tău. A fi jurnalist nu este deloc uşor, ba chiar este o profesie destul de solicitantă, plină de energie și care îți aduce noi provocări în fiecare zi. Meseria de jurnalist nu este nici monotonă. Zilnic faci ceva nou, afli poveşti diferite şi întâlnesti mereu oameni noi şi frumoşi.

poza politie

Proiectul ” Ora de Educatie Rutieră ” a ajuns deja la jumătate, iar eu nici nu-mi dau seama cum trece timpul. Astăzi, am asistat la Școala Gimnazială nr. 190 și pot spune că m-am șimțit atât de bine încât n-aș mai fi vrut să plec. Alături de mine au fost colegele mele de la Psihologie (Laura, Elena, Georgiana și Roxana), dar și fotograful nostru Claudia.

Colega mea de la Jurnalism, Alexandra, a asistat la Școala Gimnazială George Bacovia și ca de fiecare data atunci când ajungem acasă, ne împărtășim experiențele prin care am trecut. Pot să vă spun că este o persoană comunicativa, hotarâtă, are curaj, este entuziastă și curioasă, iar pe lângă toate acestea, ea este şi cea mai bună prietenă a mea.

Cam așa a decurs conversația noastră:

Georgescu Iuliana: Momentan, ești studentă în cadrul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării. Cum este viața de student?

Ene Alexandra: Viața de student? Ce clasic sună. Eu sunt foarte încântată de așa-zisa viață de student. Am învățat multe lucruri noi, am realizat că nu-mi pare rău că am ales această facultate și în plus am timp să mă și distrez.

G.I.: Au trecut deja două săptămâni din acest proiect, cum ți se pare “Ora de Educație Rutieră?”

E.A.: Este un proiect de mare ajutor pentru copiii din ziua de astăzi. Le oferă posibilitatea să învețe lucruri utile pentru ei într-un mediu prietenos și interactiv.

G.I.: Experiența acumulată în cadrul acestui proiect te-a influențat în vreun fel?

E.A.: Trebuie să recunosc faptul că acest proiect a fost un punct de plecare foarte bun pentru mine. Mi-a dat șansa să învăt cum este să fii implicat într-un proiect de așa mare anvergură. În plus, mi-a oferit mai multă încredere în mine.

G.I.: Te asemeni cu copiii din ziua de azi? Prin ce?

A.E.: Da, mă asemăn cu copiii din ziua de astăzi prin energia și prin entuziasmul pe care îl arată în fața activităților noi și mai ales prin curiozitatea de care dau dovadă zi de zi. Ce îmi place cel mai mult la acest proiect este faptul că am avut ocazia să-mi retrăiesc anii de gimnaziu prin micuții cu care îmi petrec timpul în școli.

G.I.: Poți să ne spui câteva cuvinte despre cum ți se pare echipa “OER” ?

E.A.: Echipa “OER” e super. Înca nu am avut șansa să petrec mai mult timp cu toți, dar sunt sigură că suntem o echipă minunată. Dezinvolți, prietenoși, amuzanți, cu zâmbetul pe buze și mereu acolo unii pentru ceilalți.

G.I.: Care a fost cel mai amuzant moment din cadrul proiectului?

E.A.: În cadrul acestui proiect am avut parte de foarte multe momente amuzante, dacă aș începe să-ți povestesc tot, nu am mai termina. Copiii pun foarte multe întrebări ofițerilor de poliție, unele mai comice decât celelalte și atunci este momentul cel mai amuzant al fiecărei ore. De la întrebări legate de salariu, până la întrebări legate de cariera de polițist. Astăzi o fetiță a întrebat dacă în cadrul închisorilor există budincă. Îți dai seama că toată clasă a început să râdă. Orele de Educație Rutieră sunt pline de momente amuzante și asta ne dă mai multă energie nouă ca și echipă.

Gata cu notiţele pe ziua asta. Mâine începe o nouă aventură, iar peniţa stiloului mă aşteaptă să-mi aştern gândurile.

Articol scris de Iuliana Georgescu.

Foto credit: http://sutrazvan.ro/