Ziua 8 – De vorba cu Richard

Astăzi am început ziua cu forţe proaspete şi cu noi idei de jocuri interactive, pentru a ne împrieteni şi mai bine cu elevii de la Şcoala Generală Nr. 119.
Fiind deja la a două săptămână de “Ora de Educaţie Rutieră”, am reuşit să analizez puţin cam cum sunt copiii de clasa a III-a, amintindu-mi bineînţeles şi de perioada în care eu am trecut prin experienţe asemănătoare.

Am observat că fiecare clasă are specificul său, iar elevii se individualizează prin câteva atribute esenţiale: poznaşul clasei, glumeţul, vorbăreţul, timidul, nerăbdătorul, şi împreună întregesc imaginea de ansamblu a grupului.
Atenţia mea s-a oprit asupra lui Richard, care mi-a captat privirea încă din primele minute ale întâlnirii. (PS: Ce nume drăguţe au copiii în ziua de azi).
Aşa, să ne întoarcem la Richard. Am remarcat intervenţiile lui isteţe şi dorinţa de a răspunde şi la cele mai complicate întrebări. N-am mai ezitat şi am încercat să-i câştig încrederea şi să-i ‘fur’ câteva vorbe, aşa că l-am luat la întrebări. Doar sunt studentă la Facultatea de Jurnalism, mi-am intrat imediat în rol.
– ,,Ce ţi-a plăcut cel mai mult la ora de educaţie rutieră?”, l-am întrebat zâmbitoare.

– ,,Mi-a plăcut că am primit insigne şi că am răspuns foarte mult în clasă”.

– ,,Ţi-ar plăcea să devii poliţist?”

-,,Nu neapărat, aş vrea să fiu ca voi, pentru că faceţi o treabă bună şi mi-a plăcut cum s-a prezentat şi restul echipei. Mi-ar plăcea să lucrez şi cu Paul!”, a adăugat el despre colegul nostru de la Psihologie.

-,,În urma discuţiilor de la curs, ce sfaturi ai da copiilor de vârsta ta?”

-,,Să purtăm centura de siguranţa, că altfel ne facem deltaplan şi să mergem numai pe trotuar, că altfel riscăm să ne accidentăm!”

– “Cum ne-ai descrie echipa în câteva cuvinte?”

-,,Sunteţi super!”

În pauza următoare, am avut din nou ocazia să-l revăd pe hol şi a venit la noi alergând şi zâmbind. Am ştiut din acel moment că împreună cu restul echipei ne-am descurcat grozav şi că am lăsat o impresie bună.

Concluzia acestei zile: copiii sunt minunaţi şi deşi au o vârstă fragedă, posedă cunoştinţe bogate şi diverse. Ei au exemple edificatoare din viaţa reală care să-i îndrume către reuşită: părinţii, învăţătorul, fratele/sora , dar şi agenţii de poliţie, medicii sau pompierii, pe care-i consideră adevăraţi eroi .

Articol scris de Sofia Maria Stancu.

Foto credit: http://sutrazvan.ro/