Ziua 10 – Încă o săptămână dusă la bun-sfârșit

 

Iată-ne la sârșitul celei de-a doua săptămâni din cadrul proiectului ”Ora de aducație rutieră”. Doamne, cat de repede trece timpul! Parcă mai ieri era abia prima zi și eu eram atât de emoționată. Dar uite că deja ne aflăm la jumătatea proiectului și mie deja îmi pare rău. Se termină prea repede, parcă nici nu am timp să mă bucur de tot ceea ce îmi oferă acest proiect.

Astăzi parcă m-am trezit mai entuziasmată ca niciodată. Poate pentru că am realizat că weekend-ul deja mă aștepta cu și mai multă energie și voie bună. Am plecat cu zâmbetul pe buze spre Liceul Teoretic Dante Alighieri. Nici nu m-am dezmeticit bine că deja mă aflam în mijlocul copiilor de la a III-a D. Alături de mine erau Nicol si Claudia. Știți deja ca Nicol este studenta la Pedagogie, iar Claudia este unul dintre fotografii nostri. P.S.: o sa revenim puțin mai târziu la Nicol, am o surpriză pentru voi.

Copiii încă mă surprind cu bucuria lor cu care ne primesc. Toți erau ochi si urechi, gata să înceapă ora. Nicol și-a făcut treaba la fel de bine ca și până acum. Cursul a început, bineînteles cu recunoașterea semnelor de circulație și a continuat în aceeași notă veselă și optimistă cum v-am mai povestit zilele trecute. Fericirea copiilor a atins cote maxime atunci când domnul polițist a pășit în clasă. Nici nu a intrat bine că deja a fost acaparat de multe întrebări și de mânuțte ridicate.

IMG_6686

Spuneam că v-am pregătit și vouă o surpriză. Ce, numai copiii de clasa a III-a sa fie norocoși și să aibă parte de surprize?! Ne întoarcem la Nicol, pe numele său complet Vigu Georgiana Nicol. Ea este studentă în anul I la Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Mi-am permis să o „răpesc” puțin în timp ce micuții erau în curtea școlii lângă mașina de poliție.  Ne-am retras pe o băncuță și am vorbit și noi puțin ca fetele.

Alexandra Ene: De ce ai ales să te implici în acest proiect?

Nicol Vigu: Cum se spune, uneori nu tu alegi un lucru, ci lucrul respectiv te alege pe tine. Dacă ar fi să aleg un motiv pentru care am hotărât să mă implic, atunci acesta ar fi reprezentat de doua pasiuni ale mele: dezvoltarea armonioasă a copiilor și educația.

A.E.: Ce impresie ți-au lăsat copiii cu care te-ai întâlnit pâna acum?

N.V.: Copiii sunt în procesul dezvoltării unui eu individual. Ceea ce am observat prin prisma reacțiilor lor sunt, de fapt, influențele mediului în care trăiesc.

A:E.: Ce impact crezi că va avea ”Ora de educație rutieră” asupra copiilor?

N.V.: Consider că acest proiect va avea în rândul copiilor un impact care se va propaga și în rândul părinților și a tuturor celor care sunt dispuși să asculte tinerele lăstare povestind despre ora la care au fost încurajați să participe pentru a fi pietoni exemplari.

A.E.: Ce îi înveți tu pe copii?

N.V.:  Dacă aș spune că îi învățăm doar legislație rutieră, as minți . Deși noi ne axăm pe educație rutieră pentru ca ei să fie în siguranță, sunt sigură că ei rămân cu mult mai mult de atât. Rămân cu energia pozitivă pe care încercăm sa le-o transmitem și, sper eu, cu o continuă sete de cunoaștere.

A.E.: Ce parere ai despre proiectul  ”Ora de educație rutieră”?

N.V.:  Este unul dintre cele mai impresionante, imprevizibile și solicitante proiecte în care am fost implicată. Cu toate acestea, fiecare dimineață începe cu o nouă aventură, ceea ce pe mine mă încântă enorm.

A.E.: Crezi că ar fi necesar ca „Ora de educație rutieră” să fie introdusă în programa școlară. De ce?

N.V.: Consider că ”Ora de educație rutieră” este demnă de programa școlară, nu doar pentru că îi învață pe copii să fie în siguranță, ci și pentru că îi susține în a cere ajutor atunci când au nevoie și a oferi ajutor la nevoie.

A.E.: Îți dorești ca pe viitor să te mai implici în proiecte ale Asociației EDIT? De ce?

N.V.: Da, doresc să pot contribui la realizarea altor proiecte alături de echipa EDIT, deoarece suntem un grup care prezintă convingeri asemănătoare în ceea ce privește pasiunea ce trebuie depusă pentru a schimba mentalități și prejudecăți.

Ne-am lugit cam mult la vorbă, așa-i? Astfel s-a încheiat și a doua săptămână, cu multă bucurie, entuziasm și cu gândul că trebuie să ne reîncărcăm bateriile pentru încă doua săptămâni pline ce vor urma.

Articol scris de Alexandra Ene.

Foto credit: http://sutrazvan.ro/