Daca este ceva ce am invatat pe parcursul acestui proiect este faptul ca fiecare copil este special in felul lui. Astazi am ajuns la Scoala Gimnaziala nr. 206. Inca de cand am pasit in clasa am avut un sentiment placut. Copiii ne-au intampinat cu zambete pana la urechi, iar un baietel simpatic si vorbaret de felul lui a vrut sa iasa putin din tipar si m-a salutat de doua ori, uitandu-se in ochii mei si oferindu-mi un zambet cald.
Inca de la inceput atmosfera a fost una armonioasa. Colegii de la Psihologie le-au propus sa stabileasca impreuna cateva “reguli de grup” pentru a fi respectate pe tot parcursul orei. Un baietel a intervenit si a propus ca una dintre reguli sa fie “nu mancam ascuns prin banca”. De aici a inceput sa se destinda atmosfera.
Ei bine, am ajuns si la discutia despre unde este locul prichindeilor in masina si cum ar trebui sa se comporte. O fetita a fost intrebata unde sta, iar raspunsul acesteia a fost ca sta pe Prelungirea Ghencea. Toti copiii au inceput sa rada in hohote. De asemenea, un alt copil a afirmat faptul ca “limita de inaltime pentru a putea sta in fata este 180 cm”. Probabil ne vedea si pe noi ca fiind niste uriasi.
La scurt timp, s-a ajuns si la discutia despre supereroi, iar cei mici au dat dovada de creativitate. Pe langa raspunsurile primite de obicei, cum ar fi: “parintii, medicii, politistii”, am primit si raspunsuri la care nu ne-am fi asteptat. Doi baietei au afirmat ca presedintele Iohannis si Justin Bieber sunt supereroi. Da, imaginatia lor nu are limite. Cei doi erau foarte seriosi cand au spus, insa colegii lor au izbucnit in ras.
Dupa cate se poate observa, a fost o ora interactiva care a adus copiilor zambete pe fata. Cei mici au fost anuntati ca vor avea parte de o surpriza, iar o fetita foarte incantata s-a ridicat din banca si a spus “ne dati ciocolata?”. Dupa toata distractia, si-a facut aparitia si domnul politist, care a venit sa le raspunda tuturor curiozitatilor. Inca de la intrarea acestuia in clasa, incantarea se citea pe fata lor. Copiii erau foarte atenti la statia politistului, care a decis sa le-o dea sa o priveasca cu atentie, impreuna cu cascheta. Care mai de care se grabea sa probeze cascheta sau sa apese pe butoane. In tot acest timp a fost bombardat cu intrebari precum: “Lucrati 24 de ore din 24?”, “Unde va este pistolul?”, “Pot sa depasesc limita de viteza fara sa-mi ia permisul?”.
Ei bine, asa mi-am petrecut inca o zi, inconjurata de copii si de farmecul lor.
Articol scris de Zamfirescu Alexandra
Foto credit: Croitoru Giorgiana.
