Zâmbete, ochi mari și curioși, voie bună și mânuțe pregătite să fie ridicate în orice moment pentru a răspunde.
Aşteptarea a luat sfârşit! Iată că a început cea de-a III-a ediție a proiectului “Ora de educație rutieră”, ediție mult mai complexă, în care sunt implicate 60 de şcoli, 30 de polițişti şi 10000 de elevi ce aşteaptă să învețe cât mai multe despre acest subiect.
S-a sunat de intrare, iar la 8:55 am intrat în clasă. Toată lumea s-a asezat la locul său. Mi-am găsit o bancă liberă în spatele clasei lângă un băiețel. I-am cerut permisiunea să mă așez, iar el mi-a răspuns “sigur că da”. Arunc o privire de ansamblu asupra încăperii. Geamuri mari, cu draperii albastre, prin care putea lumina să pătrundă. Deasupra tablelor de scris erau agățate ilustrații cu reguli gramaticale și exemple.
Puștii au fost receptivi pe parcursul orei. „Știți la ce se referă regulile de circulație?”, odată cu această întrebare au început sa fie scuturate în aer cate două degețele, iar prin anumite colțuri se putea auzi „știu eu, știu eu”. Din când în când, doamna învățătoare intervenea: “Petru, lăsați vorba!”.
La începutul orei, elevii au fost întrebați care sunt locurile cele mai sigure, pe care ei le știu, pentru a se putea deplasa în siguranță și deja primul val de mânuțe nerăbdătoare erau ridicate.
S-au discutat numeroase subiecte legate de legislația rutieră, printre care și cum ar trebui să se comporte elevii pe stradă, în mijloacele de transport sau în diverse situații. Spre exemplu, să se gândească cum trebuie să procedeze atunci când traversează o stradă sau unde au voie să stea când așteaptă metroul.
La sfârșitul orei, spre surprinderea copiilor, și-a făcut apariția și poliția, iar micuții au avut ocazia să pună întrebări despre ce presupune meseria de polițist și cum ar putea să devină și ei, la rândul lor, polițiști.
Dar să ne întoarceam la personajele care ne-au atras atenția. De exemplu Dorian, un băiețel guraliv și foarte agitat, ne-a povestit că el a avut un accident de mașină. În timp ce ne oferea detalii, din clasă, unii dintre colegi îi spuneau să nu mai mintă că n-a fost așa. Pățania lui s-a terminat rostind pe un ton poznaș: „Am simțit-o pe pielea mea. Dar am scăpat o săptămână de școală”. Un alt năzdrăvan ne-a împărtășit întâmplarea lui cu o zebră, pe care o avea în mână un domn, la o trecere de pietoni. Dacă nici copiii nu spun lucruri trăznite, atunci cine?
La un moment dat, o fetiță se ridică în picioare și ia cuvântul. O voce subtire se aude din a doua bancă, dar parca erau cuvintele unui adult: “Nu este indicat să luăm jucăriile cu noi în autobuz, fiindcă este vina noastră dacă le pierdem”.
Au fost întrebați daca știu ce înseamnă un super erou și cine face asta în viața reală. Unul dintre răspunsuri a fost uluitor…”Poliția, Salvarea și mama mea”.
Mai amintim câteva întrebări interesante pe care cei mici le-au pus:
– de ce nu există câte un polițist în fiecare intersecție?
– de ce există culoarea galben şi de ce nu se găseşte la fiecare semafor?
Am plecat acasă mulțumiți de faptul că am lăsat ceva bun în urmă, niște copii inteligenți, care au stat de vorbă cu noi, bucuroși și dornici șă acumuleze cât mai multe informații. Suntem nerăbdători pentru următoarele întâlniri pe care le vom avea de acum înainte cu alți micuți cetățeni.
Foto credit: http://sutrazvan.ro/
