A doua zi a proiectului ”Ora de educație rutieră” a început cu și mai multă energie față de prima zi. Dornici să învețe lucruri noi și de mare ajutor, copiii au fost foarte atenți la explicațiile date de ”profesorii” nostri, adică şase studente din cadrul Facultăţii de Psihologie şi doi poliţişti de la Poliţia Locală Bucureşti.

Pentru a le capta interesul elevilor, învățătorii le-au povestit puțin despre proict înainte ca echipele noastre sa ajungă la ei. Copiii ne-au primit cu zambetul pe buze și plini de entuziasm. Am întâlnit elevi nerăbdători să se implice în discuții, să pună întrebari, dar mai ales să asimileze informații noi pentru ei.

Pentru a nu se simți la fel ca la o oră normală de curs, studenții de la psihologie care le-au ținut „Ora de educatie rutiera” și-au propus să interacționeze cu elevii prin joculețe. Înainte de începerea cursului,  studenții împreuna cu elevii au stabilit câteva reguli pentru ca ora să decurgă cât mai bine. Prima si cea mai importantă regulă a fost aceea de a ridica mâna atunci când doresc să spună sau să întrebe ceva. Fiind plini de pasiune, copiii nu au putut respecta această regulă până la finalul orei.

Studenții au început ora cu o întrebare: ”Care este primul cuvânt ce vă vine în minte atunci când auziți despre educație rutieră?”. Răspunsurile copiilor au venit rapid și într-un număr foarte mare: ”mașini, pietoni, semafor, semne de circulație, poliție, trecere de pietoni, metrou, bicicletă”. Toate cuvintele-cheie date de copii au fost foarte bune. Ora a continuat cu alte joculețe menite să-i învete semne și reguli de circulație într-un mod interactiv. Le-au fost arătate imagini cu mai multe semne de circulație pentru a face diferența între semnele care atenționează și cele care indică ceva. Spre surprinderea tuturor, elevii au știut majoritatea semnelor pe care le-au văzut. Următorul joc a fost legat de culorile semafoarelor si ceea ce reprezintă acestea. Copiii au fost rugati să deseneze un semafor pe tablă, iar aceștia au reprodus semaforul pentru șoferi. Și de această dată au dat dovadă că știu semnificația semaforului. S-au purtat discuții legate și de regulile pe care trebuie să le respecți atunci când circulă cu transportul în comun.

Potrivit polițistilor, cea mai mare categorie de victime din accidentele rutiere sunt, din păcate, copiii. Acestia fie sunt loviti de o mașină atunci cand traversează strada neregulamentar, fie cand se joacă in locuri nesigure pentru ei.

Spre finalul orei,  în clasă a fost invitat un ofițer de poliție.  Elevii au fost foarte fericiți și i-au adresat nenumărate întrebări polițistului. Acesta a făcut fața volumului mare de întrebări și a clarificat toate nelămuririle, în plus, le-a prezentat și uniforma sa.

Marea surpriză a venit atunci când elevii, împreună cu polițiștii, au ieșit în curtea școlii unde au gasit o mașină a Poliției Locale București. Toți au fost bucuroși să intre în mașină, să vorbească prin stație și mai ales să pornească girofarurile și sirena.

La sfârșitul programului, copiii au plecat cu mai multe cunoștințe despre legislație, iar noi am plecat acasa fericiți că am reușit și astăzi să ne ducem planul la bun sfârșit, dar am căzut puţin şi pe gânduri, mai ales după una dintre conversaţiile din timpul orei:

Poliţist: “Doreşte cineva să se facă poliţist atunci când o să crească mare şi de ce?”

Copil: “Da, deoarece vreau să ajut şi să salvez mulţi oameni, să-i protejez de hoţi şi să fac lumea mai bună.”

Foto credit: http://sutrazvan.ro/

Zâmbete, ochi mari și curioși, voie bună și mânuțe pregătite să fie ridicate în orice moment pentru a răspunde.

Aşteptarea a luat sfârşit! Iată că a început cea de-a III-a ediție a proiectului “Ora de educație rutieră”, ediție mult mai complexă, în care sunt implicate 60 de şcoli, 30 de polițişti şi 10000 de elevi ce aşteaptă să învețe cât mai multe despre acest subiect.

S-a sunat de intrare, iar la 8:55 am intrat în clasă. Toată lumea s-a asezat la locul său.  Mi-am găsit o bancă liberă în spatele clasei lângă un băiețel.  I-am cerut permisiunea să mă așez, iar el mi-a răspuns “sigur că da”.  Arunc o privire de ansamblu asupra încăperii. Geamuri mari, cu draperii albastre, prin care putea lumina să pătrundă.  Deasupra tablelor de scris erau agățate ilustrații cu reguli gramaticale și exemple.

Puștii au fost receptivi pe parcursul orei.  „Știți la ce se referă regulile de circulație?”, odată cu această întrebare au început sa fie scuturate în aer cate două degețele, iar prin anumite colțuri se putea auzi „știu eu, știu eu”.  Din când în când, doamna învățătoare intervenea: “Petru, lăsați vorba!”.

La începutul orei, elevii au fost întrebați care sunt locurile cele  mai sigure, pe care ei le știu, pentru a se putea deplasa în siguranță  și deja primul val de mânuțe nerăbdătoare erau ridicate.

S-au discutat numeroase subiecte legate de legislația rutieră, printre care și cum ar trebui să se comporte elevii pe stradă, în mijloacele de transport sau în diverse situații. Spre exemplu, să se gândească cum trebuie să procedeze atunci când traversează o stradă sau unde au voie să stea când așteaptă metroul.

La sfârșitul orei, spre surprinderea copiilor, și-a făcut apariția și poliția, iar micuții au avut ocazia să pună întrebări despre ce presupune meseria de polițist și cum ar putea să devină și ei, la rândul lor, polițiști.

Dar să ne întoarceam la personajele care ne-au atras atenția. De exemplu Dorian, un băiețel guraliv și foarte agitat, ne-a povestit că el a avut un accident de mașină. În timp ce ne oferea detalii, din clasă, unii dintre colegi îi spuneau să nu mai mintă că n-a fost așa. Pățania lui s-a terminat rostind pe un ton poznaș:  „Am simțit-o pe pielea mea.  Dar am scăpat o săptămână de școală”.  Un alt năzdrăvan ne-a împărtășit întâmplarea lui cu o zebră, pe care o avea în mână un domn, la o trecere de pietoni.  Dacă nici copiii nu spun lucruri trăznite, atunci cine?

La un moment dat, o fetiță se ridică în picioare și ia cuvântul.  O voce subtire se aude din a doua bancă, dar parca erau cuvintele unui adult: “Nu este indicat să luăm jucăriile cu noi în autobuz, fiindcă este vina noastră dacă le pierdem”. 

Au fost întrebați daca știu ce înseamnă un super erou și cine face asta în viața reală. Unul dintre răspunsuri a fost uluitor…”Poliția, Salvarea și mama mea”.

Mai amintim câteva întrebări interesante pe care cei mici le-au pus:
– de ce nu există câte un polițist în fiecare intersecție?
– de ce există culoarea galben şi de ce nu se găseşte la fiecare semafor?

Am plecat acasă mulțumiți de faptul că am lăsat ceva bun în urmă, niște copii inteligenți, care au stat de vorbă cu noi, bucuroși și dornici   șă   acumuleze   cât   mai   multe   informații. Suntem nerăbdători pentru următoarele întâlniri pe care le vom avea de acum înainte cu alți micuți cetățeni.

Foto credit: http://sutrazvan.ro/