“Ce vrei să te faci când vei fi mare?” Aceasta era întrebarea cu care m-am confruntat încă de când eram mică. Tatăl meu a vrut ca eu să ajung avocat, iar mama mea a și-a dorit să mă fac un bun doctor, care alină multe dureri. Însă eu visam mereu că vreau să devin cel mai bun polițist pentru a salva lumea și pentru a prinde toți infractorii din oraș. Erau doar niște visuri, pe care eu le consideram deja atinse. Povestea mea s-a schimbat atunci când am realizat că a fi polițist nu este exact ceea ce mi se potrivește. M-am gândit mult că ar trebui să fac Dreptul sau să dau la Medicină.

După multe nopți pline de griji, am hotărât ce facultate îmi place. Era ceva diferit, la care nu mă gândisem niciodată. Am decis ca următorii mei trei ani să îi petrec la Facultatea de Jurnalism si Științele Comunicării, din cadrul Universității București, cunoscută și ca Etajul 6. Lăsând la o parte toate părțile negative, această facultate mi-a acordat ocazia să fac parte dintr-un proiect mare si frumos, numit ”Ora de Educație Rutieră”. Pot spune că sunt norocoasă, aici am dat peste mulți oameni la fel de frumoși precum acest proiect, care mi-au arătat o perspectivă diferită a vieții de student.

Când eram mică, mă emoționam atât de mult să ies afară, la stradă, să văd mașinile circulând pe bulevard, să observ cum se schimbau culorile semaforului, dar și modul în care mașinile se opreau una câte una pentru a forma un șir mare multicolor.

În ziua de azi, câțiva copii din cadrul Școlii Gimnaziale nr. 55 m-au făcut să-mi amintesc acea senzație pe care aproape că o uitasem. Speranța pe care o aveam de mică de a avea permis de conducere și acel vis de a conduce cu mare viteză pe toate străzile din România.

Mâinile copiilor se ridicau una câte una și erau plini de emoție și entuziasm pentru a pune mii de întrebări: ”Care este limita de viteză maximă?”; ” Ce trebuie să facem atunci când un infractor ne intră în casă?”; ” A conduce este periculos?”; ” Este plăcut să fii polițist?”. În timp ce domnul polițist incerca să facă față tuturor intrebărilor și să-i lămurească pe elevi, mi-am amintit cum era să fii copil, usurința cu care vedeam viața și lipsa fricii in fața vitezei și lucrurilor mari, cum ar fi o mașină.

Cu atenție, zâmbete și multă distracție, așa s-a desfășurat ”Ora de Educație Rutieră” a copiilor.

Articol scris de Iuliana Georgescu.

Foto credit: http://sutrazvan.ro/

Prima săptamână cu „Ora de Educație Rutieră” s-a încheiat și deja ne aflăm la începutul celei de-a doua săptămâni care a început însorită, plină de entuziasm și de energie pozitivă.

Astăzi, la Școala Gimnazială Leonardo Da Vinci, înconjurat de copii, am găsit un supererou, unul care salvează vieți în fiecare zi și care veghează la respectarea legilor.

Supereroul nostru este polițist in cadrul Poliției Locale București și se numește Dogaru Florin.

Florin este supereroul bucureștenilor de mai bine de zece ani și azi  le-a explicat elevilor ce este bine să facă în trafic, cum să se comporte, cum să fie un exemplu pentru alți pietoni și cum să evite situațiile neplăcute.

După ce copiii au testat mașina poliției și au mers la clasă încântați de tot ce au învățat, supereroul Florin a rămas puțin pentru a sta de vorbă cu noi.

Iată ce am discutat:

Nicoleta Olteanu: Cum este munca de polițist?

Florin Dogaru: Este o muncă pe cât de frumoasă, pe atât de grea. Necesită multă disciplină. Întâlnești fel și fel de oameni și niciodată nu știi la ce să te aștepți. Contează foarte mult să fii calm și să nu îți pierzi răbdarea.

N.O.: „Ora de Educație Rutieră” se află deja la al treilea an. Ați făcut parte și în trecut din acest program?

F.D.: Nu, din păcate. Este primul an în care particip la acest proiect și trebuie să recunosc că pentru mine este o experiență inedită.

N.O.: Cum vi se pare „Ora de Educație Rutieră”?

F.D.: Sunt de părere că este un proiect foarte util. Este important ca elevii să conștientizeze situațiile și lumea în care trăim, trebuie să știe să se descurce în trafic pentru a evita evenimente neplăcute.

N.O.: În ultimii ani, vi se par mai conștienți copiii cu privire la pericolele din jurul lor?

F.D.: Da, așa cred, mai ales că acum au la îndemână internetul și acolo găsesc majoritatea informațiilor. Pe vremuri era mai greu, dar acum este mult mai ușor să afli informații.

N.O.: Elevii consideră munca polițiștilor ca fiind cea a unui supererou. Ce părere aveți despre asta?

F.D.: Dacă suntem priviți ca un supererou este un lucru pozitiv, nu pot decât să mă bucur. Mai ales că ei ascultă de supereroi și ceea ce spune supereroul este literă de lege. E un lucru bun.

N.O.: Uneori, copiii se tem să apeleze la poliție atunci când au probleme.

F.D.: Le-am spus mai devreme că polițistul nu este un om de care trebuie să te temi și chiar trebuie să apeleze la el atunci când au probleme. Chiar am subliniat acest lucru.

N.O.: Ce fel de întrebări obișnuiesc să vă adreseze elevii?

F.D.: Majoritatea te întreabă cum e să fii polițist. Sunt încântați când văd mașina, când văd uniforma, când aud stația. Sunt foarte încântați.

N.O.: Ați vrea să le transmiteți un mesaj atât copiilor, cât și părinților?

F.D.: Copiilor le transmit ca întotdeauna să aibă grijă când pleacă la școală, când vin de la școală și nu numai la școală, oriunde merg. Iar pe părinți îi sfătuiesc să fie un model pentru copii. Copiii imită foarte mult comportamentul părinților. Dacă părinții traversează prin locuri nepermise și copiii vor traversa.

Trebuie să înțeleagă că viața are prioritate.

Articol scris de Nicoleta Olteanu.

Foto credit: http://sutrazvan.ro/

Nu ştim cum a trecut săptămâna, dar ne aflăm la în cea de-a cincea zi de #OraDeEducatieRutiera şi încă suntem uimiţi de răspunsurile şi întrebările venite din partea copiilor de clasa a III-a. Astăzi ne-am întâlnit cu elevii Şcolilor Gimnaziale Tudor Arghezi şi Numărul 56. Sigur au văzut şi la televizor despre proiectul nostru că prea erau dornici să ne cunoască şi să vadă cum vor decurge cursurile. „Ora de Educaţie Rutieră” ne trezeşte amintiri cu noi pe băncile şcolii şi ne arată că totul într-adevăr porneşte din primii ani ai educaţiei.

Am intrat in clasa, iar pereții erau ”gătiți” de câteva decupaje realizate de copii: flori, frunze, vrăbiuțe. Era prima clasă în care am avut un sentiment de liniște, probabil tocmai pentru faptul că semăna puțin cu clasa în care am învățat și eu.  În timp ce eu eram ”pierdută” în lumea mea, colegii mei le împărțiseră copiilor câte un chestionar cu întrebări elementare legate de educația rutieră.

Prima întrebare pe care copiii au auzit-o a fost legată de câte tipuri de semafoare există. Din spatele clasei se aude o voce care tot repeta: ”Eu, eu, eu”, fetița era dornică să răspundă ea la acea întrebare. Îmi era dor să aud asta. Ajungem și la întrebările despre supereroi și ce fac ei. În toată clasa răsuna: ”Știu, știu”. Un băiețel se ridică si răspunde zâmbitor la întrebarea ”Ce face un supererou?”, mai precis că ”Un supererou încalcă regulile de circulație!”.

Momentul amuzant al zilei, unde toţi au râs cu poftă, a fost atunci când un elev a răspuns că un loc sigur pentru a se juca ar fi atunci când “doarme”, iar un loc nesigur ar fi “în cimitir pentru că ar trezi morţii”.

Sosește și clipa în care supereroul nostru din viața reală intră în clasă. Copiii au fost uimiți și foarte încântați. Domnul polițist era gata să le răspundă copilașilor la toate întrebările, dar mai întai și-a prezentat dânsul uniforma și le-a dat elevilor chipiul și stația de emisie-recepție. Deja copiii se credeau polițiști adevărați, nu mai voiau să dea mai departe „jucăriile”. În timp ce ceilalți colegi ai săi analizau obiectele din uniforma de poliție, o fetița îi adresează o întrebare: ”Domnule, polițiștii respectă mereu regulile de circulație?” .

La final, o fetiță a venit la mine, m-a luat în brațe și mi-a spus ca ne mulțumește că am venit și pe la ei și că ne mai așteaptă. Așa s-a încheiat ultima zi din prima săptămâna o ”Orei de aducație rutieră”.

Şi a sosit şi ziua cu numărul 4 din cadrul proiectului “Ora de Educaţie Rutieră”, care a venit cu o noutate pentru elevii de clasa a III-a de la Şcoală Centrală.

Pe lângă echipa obişnuită formată din studente la Psihologie, fotograf, studente de la Jurnalism şi poliţiştii de la Poliţia Locală Bucureşti, în clasa şi-au făcut apariţia şi două echipe de filmare: una de la TVR şi una de la PRIMA TV.

Bucurie mare! Atunci când au aflat că vor fi filmaţi, copiii au devenit extrem de entuziasmaţi şi nu au întâmpinat probleme, ba chiar şi-au dorit să apară pe micul ecran. Ora a început într-o mare veselie sub lumina reflectoarelor, cu zâmbete largi şi sincere. Copiii au completat chestionare, au colorat, s-au distrat, iar majoritatea au ştiut să răspundă întrebărilor adresate de către psiholog.

La vârsta de 9-10 ani, micuţilor li se par desprinse din filmele SF misiunile poliţiştilor, ei fiind eroii ce asigura liniştea şi siguranţa cetăţenilor. ,,Aş vrea să devin poliţist pentru a trece pe roşu atunci când pornesc girofarul”, afirmă un băieţel, dornic de a trăi intens experienţă celor din domeniu. Doamna poliţist este apoi întrebată de către acelaşi elev cum reacţionează atunci când este anunţată prin staţie că urmează o misiune. ,,În sfârşit acţiune, cred că ziceţi!”, a presupus el stârnind râsete în clasă.

Mama, profesoara, Tarzan, Joker sau Iron Man se iau la întrecere cu poliţiştii pentru titlul de “Supereroul care ne ajută cel mai mult”. Miruna spune “când voi fi şoferiţa vreau să mă întâlnesc cu dumnevoastră, nu pentru că am încălcat vreo lege, ci ca să vă mulţumesc pentru câte ne-aţi învăţat!”.

La sfârşit, poliţiştii prezenţi mi-au confesat faptul că au fost foarte impresionaţi de întrebările copiilor:

“Ce întrebări inteligente ne-au pus copiii! Sunt foarte dezinvolţi şi au numeroase curiozităţi. Ne bucurăm că prezenţa noastră le straneste tot felul de întrebări”.

Foto credit: http://sutrazvan.ro/

A treia zi din cadrul proiectului ”Ora de educație rutieră” ne-a surprins echipele la Școala Gimnazială Titu Maiorescu, Liceul Teoretic Alexandru Vlahuță, dar si la Colegiul German Goethe.

Ora debutează cu câteva elemente esenţiale: regulile semaforului, comportamentul pietonilor, însă elevilor li se pare totul floare-la-ureche , căci ei dau răspunsuri rapide şi corecte. Unul dintre elevi a afirmat că în trafic ,,poliţistul este cel mai puternic”, întrucât ,,el face legile atunci când nu merge semaforul”.

Provocaţi să ghicească semnele de circulaţie desenate pe nişte planşe, Sasha răspunde categoric: ,,Nu le ghicim, le ştim deja!”. Un alt elev a afirmat că el cunoaşte aceste semne din cartea de legislaţie rutieră a surorii lui, care învaţă pentru a lua permisul de conducere. Sosirea potilistului a fost deliciul tuturor, căci înainte de a-şi face apariţia, un băiat exclamă expresiv: ,,Este un poliţai afară!”, captând astfel atenţia celor din jur.

Aveau în faţa lor un agent e poliţie ce impresiona prin ţinută şi prin postură, un erou al zilelor noastre ce-şi îndeplineşte misiunile exemplar. Discuţia elevi-poliţist s-a petrecut într-un cadru relaxant, în care copiii au dat răspunsuri haioase.

Spre exemplu, la întrebarea: ,,De ce credeţi că se întâmplă des accidente?, un băiat a răspuns ,,pentru că oamenii se urcă beţi la volan”. Intrebările au continuat astfel: ”Domnule polițist, dacă intră un hoț la noi în casă, până veniți dumneavoastră, putem să-i dăm cu o bâta în cap?”, ”La ce vă folosesc cătușele dacă sunteți polițist la rutieră?”. Însă cel mai amuzant moment a fost acela când un elev l-a întrebat pe domnul polițist: ”Dumneavoastră ce salariu aveți?”.

La final am rămas surpinsă de cât de dezinvolți au fost copilașii. O fetița a venit și ne-a întrebat dacă îi luam și ei un interviu. Normal că nu am putut să o refuzăm, așa că am început să-i punem întrebări. Mi-a răspuns cu o lejeritate de care eu nu dădeam dovadă la vârsta ei. După ce mititica a terminat de vorbit, iar noi am încheiat filmarea, am fost asaltați de alți copilași care își doreau să ne răspundă și ei la câteva întrebări.

Ziua s-a încheiat foarte frumos și într-o notă la fel de amuzantă cum a fost toata ziua. Copiii au venit să ne ceară autografe, au fost foarte încântați de ceea ce le-am prezentat pe parcusul „Orei de Educație Rutieră. Au spus că ne mai așteapta pe la ei, iar noi suntem nerăbdatori sa mergem și prin alte școli.

Foto credit: http://sutrazvan.ro/